vineri, 19 aprilie 2013

Povestea de seară - Lolita, pisicuța mofturoasă


Așa cum vă spuneam aici, din această săptămână, în fiecare vineri, Raluca ne aduce Povestea se seară. Astăzi protagonist este o pisicuță mofturoasă, dar foarte simpatică.

 

Lolita, pisicuța mofturoasă

 
       Lolita e o pisicuţă tare drăgălaşă. Ii place să toarcă încetişor în timp ce ascultă muzica lui Mozart. Îşi linge blăniţa cea albă şi tot timpul este cochetă. Are fundiţe roşii prinse la urechiuşe şi adoră să danseze vals împreună cu fratele ei, motănelul Floby. Toată lumea o laudă pe Lolita pentru talentele şi îndemânarea ei. Cu lăbuţele  împleteşte cei mai drăguţi papucei pentru frăţiorul cel mic, Toto.  În zilele libere, Lolita pictează tablouri cu peisaje de primăvară şi i le dăruieşte bunicii sale pentru a-i împodobi odăiţa.
      Pe lângă aceste calitaţi şi talente pe care pisicuţa noastră le are, Lolita e cam mofturoasă. Poate o să vă miraţi pentru că voi sigur nu faceţi ca ea. Lolita face mofturi la mâncare. Nu vrea să mănânce nimic din ce-i oferă părinţii. Mama ei toată ziua îi prepară cele mai gustoase mâncăruri, poate- poate Lolita va mânca ceva: lapte cu aromă de vanilie, cărniţă fiartă în sos, peşte la grătar.  Lolita o refuză categoric:
      - Nu! nu! nu! Nu-mi place mâncarea asta! Eu vreau cremvurști, hamburgeri, prăjituri cu frişcă, chipsuri şi multă multă ciocolată!
      - Draga mea, Lolita, îi spune cu blândeţe pisica-mamă: De când ne ştim, pisicile au mâncat şoareci, carne, peşte, lapte. Tu ştii că ceea ce vrei tu să mănânci nu e sănătos? Ai văzut cum s-a îmbolnăvit fetiţa stăpânilor noştri, Dora? Şi ea a mâncat exact ceea ce tu ceri, neţinând cont de sfaturile părinţilor ei.
      - Mamă, mie nu are ce să mi se întâmple. O să vezi că o să fiu bine, nu o să mă îmbolnăvesc şi măcar o să mănânc cu poftă aceste mâncăruri.
       Nu trecu mult timp şi pisicuţa Lolita căzu grav bolnavă la pat. Nu mai putea dansa, nu mai putea împleti sau picta. Nu mai avea putere deloc. Stătea trista, fără putere şi o durea burta îngrozitor.
      Toată familia era tristă şi foarte îngrijorată. A venit doctorul, motanul Berman, cel mai vestit doctor al pisicilor. Şi-a scos trusa şi a început să o consulte, i-a palpat burtica iar Lolita a spus:
       -  Auu! mă doare! Daţi-mi vă rog nişte pastile ca să mă fac bine. Vreau să dansez, vreau să alerg!
      Motanul Berman s-a uitat la Lolita pe sub ochelari şi-a dat cu laba prin mustăţi în semn că se gândeşte adânc la ce are de făcut şi dintr-o dată îi cade privirea pe farfuria în care erau resturi din mâncarea Lolitei, câteva bucăţi de hamburgeri.
      Doctorul s-a aplecat lângă patul Lolitei şi i-a spus:
      -  Dragă Lolita, vrei să-ţi spun un mic secret?
      -   Da, domnule doctor, spuse pisicuţa cu glas stins.
      -   Chiar dacă sunt doctor, n-am nicio pastilă pentru tine care să te facă bine. Pot să-ţi spun că ştiu pe cineva care te poate face bine.
      -   Pe cine? Spuneţi-mi cât mai repede ca să-l căutam, spuse Lolita.
      -  Ei bine, o să-ţi spun: TU esti singura care te poţi ajuta! Dacă vei mânca de azi înainte mâncare sănătoasă şi iţi vei asculta părinţii, vei fi iar pisicuţa cea veselă. Daca nu, vei rămâne în continuare bolnavă. Ce alegi? Să mănânci în continuare doar hamburgeri, ciocolată şi prăjituri cu frişcă sau să mănânci mâncarea pregătită de mama ta şi pe care o mănâncă pisicile?
      -  Domnule doctor, la ce dureri îngrozitoare am nu vreau decât să mă vindec. Aşa că voi face ceea ce mi-aţi spus şi renunţ la mâncărurile nesănătoase. Promit să nu mai mănânc noaptea sub plapumă ciocolată şi nici să tot cumpăr hamburgeri de la doamna Angi. Chiar acum o să o rog pe mama să-mi aduca un peşte să îmi reamintesc gustul lui.
      -  Mami, adu-mi, te rog peşte, strigă Lolita.
      La această dorinţă, toată lumea alerga fericită prin casă, iar mama nu se putea hotărî de care peşte să aducă. Până la urmă a apărut cu o farfurie plină cu: biban, păstrav şi crap.
      Lolita a început să ia prima gură nu prea convinsă că ar vrea sa mănânce, apoi a mai luat una şi treptat a început să-şi dea seama că e chiar bun peştele. Nici nu şi-a dat seama când a mâncat un peşte.
      Spre seară, Lolita s-a dat jos din pat pentru că se simţea mai bine. A doua zi a putut dansa şi a redevenit Lolita de odinioară.
      De atunci, Lolita nu mai e pisicuţa mofturoasă la mâncare şi a renunţat la hamburgeri, cremvurști și chipsuri. Era cât pe ce să uit: a mai făcut încă un lucru bun:  i-a împărtăşit şi Dorei, fetiţei stăpânilor săi, secretul vindecării sale.
      Aşa că şi Dora s-a însănătoşit.
 
Mai multe povești pentru copii găsiți chiar pe blogul Ralucăi - Povești pentru copii.
 
 
 
 
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu